Femeie. Soție. Călător. De 2 ori Mamă. Loredana Ionescu spune că Zborul și Aviația au așteptat-o mereu să fie descoperite, într-un colț de suflet. De-a lungul timpului le-a experimentat în mai toate formele, dar s-a îndrăgostit iremediabil de lumea lui Jules Vernes – zborul cu balonul cu aer cald. De atunci, s-a implicat constant în împărtășirea acestuia și către publicul larg, mai întâi în calitate de voluntar, apoi de co-organizator și de organizator al celui mai mare festival de baloane cu aer cald din România: Maramureș Balloon Fiesta. Iar anul acesta, Loredana Ionescu, împreună cu întreaga echipă a festivalului, au un țel mai ambițios ca niciodată: ca 100 de baloane să zboare pentru România. Noua ediție a festivalului, care va avea loc în perioada 3-7 octombrie 2018, va colora din nou cerul Maramureșului și va îmbina fascinația zborului cu balonul cu tradițiile locale.
Am stat puțin de vorbă cu Loredana Ionescu, într-un nou interviu al seriei #OameniAiAviatiei, despre povestea ei cu Aviația, despre festivalul pe care a ajuns să îl organizeze – totul începând de la un simplu pasager în nacelă, dar și despre aviofobie, văzută din perspectiva unuia dintre cele mai liniștite și poetice tipuri de zbor: cel cu balonul cu aer cald. Poate fi aceasta tratată astfel?
Cum a apărut Aviația în viața ta? Când se întâmpla asta?
Cred că am purtat în suflet mereu un dor de zbor, chiar și atunci când nu știam să-i dau nume. M-a așteptat cuminte, într-un colț de suflet, să-l descopăr, să-l înțeleg și-apoi să mă dau cu totul lui. Mi-amintesc că la 20 de ani am văzut în Baia Mare un afiș despre înscrierea la cursurile de parașutism organizate de Aeroclubul teritorial. Mi-au trebuit exact zece ani să ajung să și fac asta, să depășesc temeri și, mai ales, să trec peste senzația că lumea zborului nu poate aparține oricui, cu atât mai mult mie, unei fete destul de complexată, din provincie. În 2011, tocmai când aveam 30 de ani și-un copil de 2 ani, am urmat cursurile de parașutism și-am făcut salturi singură din avionul AN2, folosit în etapele de parașutism.
Apoi, în toamna 2012, a început și povestea mea cu lumea baloanelor cu aer cald, ca voluntar în festivalul Maramureș Balloon Fiesta, aflat atunci la a doua ediție. Acest lucru a schimbat cu totul direcția legăturii mele cu aviația.
Cum a fost primul tău zbor cu balonul?
Primul zbor a fost diferit de ceea ce credeam că urmează. Mi se povestise că zborurile cu balonul cu aer cald sunt line, o frumoasă și calmă plutire deasupra pământului. Ei, primul meu zbor a fost cu un balon racer, un balon cu o anvelopă cu formă specială, alungită, folosite în special pentru competiții. Când s-a ridicat de la sol și-a luat-o în grabă spre cerul albastru, mi-au cam tremurat picioarele. A fost un zbor cu mai multă adrenalină decât mă așteptam și aterizarea a fost și ea destul de sprintenă. De-abia la al doilea zbor am înțeles ce înseamnă baloanele cu aer cald.
Cu ce altceva ai mai zburat până acum?
Avioane, mai mici sau mai mari, avioane de acrobație, salturi cu parașuta care și în amintire încă gem de adrenalină, zboruri foarte dragi cu parapanta și zboruri cu parapanta cu motor. Dar zborurile cu balonul cu aer cald rămân cele mai aproape de dorințele de înalt ale sufletului meu.
Ce este Aviația pentru tine?
Știi, mereu mă privesc oamenii cu expresia aceea cumva clișeică și-mi spun – Loredana, tu ești om de-ăla nebun după adrenalină, flămând de senzații tari. Uneori zâmbesc, alteori explic că sunt departe de asta. Nu-mi lipsește, nu caut să-mi injectez în vene doze de adrenalină, nici pe departe. Poate că e mai greu de înțeles, dar eu… doar iubesc zborul. Pacea, liniștea, înaltul. Cerul albastru, pământul departe, dispariția detaliilor și victoria frumosului de ansamblu, detașarea, părul meu în vânt, bucuria, emoția, plinătatea trăirii. Și da, desigur, senzația aceasta frumoasă de libertate, de apropiere de un ceva neaccesibil în fiecare zi a vieții noastre. Și dintre toate modalitățile de zbor pe care le-am încercat, baloanele cu aer cald sunt cele care mi-au oferit din plin senzațiile acestea… de-asta le iubesc așa de mult.
Ai putea nominaliza câteva lucruri pe care le-ai învățat prin prisma Aviației și activității din Aviație și îți sunt de folos și în viața de zi cu zi?
- Îmi dă curaj. Nu curaj să fac lucruri nebunești sau încărcate de adrenalină, ci curajul să cred că am voie să îndrăznesc, am voie să ies din limitele propriei mele zone de confort, că am voie să visez departe.
- Mă aduce mai aproape de mine însămi, făcându-mă să înțeleg mai bine cine sunt și ce pot, ce îmi doresc, ce mă bucură.
- Mă învață să lucrez cu oamenii. Zi de zi, cu oameni mulți și diferiți, să fac față multor situații grele, neprevăzute, să am răbdare și înțelegere, să motivez și pe alții, să accept critici și păreri diferite de ale mele. Nu-i exercițiu ușor.
Încă învăț…
Ai un motto pentru tot ceea ce faci?
N-aș putea spune că am un motto după care mă ghidez sau care-mi influențează felul de-a fi și de-a acționa. Cred că mă orientez după bun simț, asta-i ceea ce mă însoțește pas cu pas.
Sigur, ca expresie, mă unge pe suflet o frază de-a lui Julian Barnes din cartea Niveluri de viață – ”Când am simțit că mă desprind de pământ, reacția mea n-a fost de plăcere, ci de fericire. M-am auzit cum trăiesc, ca să spun așa.”
În rest, ”fii bine și fă bine”, e ceea ce-i zic mereu fiului meu de zece ani și ceea ce, cred, ar trebui să ne conducă pe fiecare dintre noi. Dar e muncă multă pentru asta, cu sine, cu ceilalți…
Un vis pe care vrei să ți-l îndeplinești în viitorul apropiat legat de zborul cu balonul?
Nu un vis, ci un plan am. Să urmez cursurile școlii de pilotaj pentru baloane cu aer cald. Plănuisem să fac acest lucru în 2018, însă viața avea alte planuri cu mine pentru această perioadă, m-a trimis să fac încă o dată școala de ”mămicie”. Sunt însărcinată în luna a noua cu cel de-al doilea copil, o fetiță care vine pe lume tocmai sub steaua, sper norocoasă, a acestei lumi a dragonilor aerului, baloanele cu aer cald. Dar planul este actual și așteaptă momentul potrivit pentru a fi dus la îndeplinire.
Cum ai ajuns să organizezi un festival al baloanelor?
Voluntar. Co-organizator. Organizator. Cam așa a fost parcursul. Am preluat festivalul de la inițiatorul lui, Ioan Istrate, pilot de baloane cu aer cald din București care a organizat trei ediții, în 2011, 2012 și 2013. În 2017, după câțiva ani în care mi-au adunat toate ”forțele”, emoțional și motivațional vorbind, am preluat cârma și-am organizat cea de-a patra ediție a festivalului, în perioada 28 septembrie – 1 octombrie. O foarte mare reușită ne-a fost…
Care a fost cea mai mare provocare pe care a trebuit să o gestionezi până acum și cum ai făcut asta?
Cred că cea mai mare provocare e să reușești să ții toate în control într-un astfel de eveniment. Pe de o parte relația cu piloții și echipajele participante, care vin din toată Europa și de a căror stare de bine ești responsabil, ca totul să funcționeze ok, ca ei să aibă parte de o experiență frumoasă, reușită, să plece de aici cu sentimentul că au luat parte la ceva special și să devină, astfel, un fel de ambasadori a festivalului si a locurilor de aici, a Maramureșului.
Și pe de altă parte, coordonarea festivalului, gestionarea organizării tehnice, atenția la nevoile publicului, relația cu participanții la festival și la zboruri, să putem oferi o experiență de calitate, să fie oamenii mulțumiți. Sigur, e necesar să facem față și nemulțumirilor inevitabile într-un festival de asemenea amploare…
Zilele noastre, de festival, sunt lungi și epuizante, dar pline de bucurie și satisfacție. De la șase dimineața, când ne pregătim pentru prima ședință tehnică a zilei și până seara târziu, când închidem ziua de festival, suntem într-o alertă continuă, mereu cu listă de lucruri care așteaptă să fie rezolvată, cu oameni care au nevoie de informații/ajutor, cu activități pentru public și pentru piloți, cu coordonarea ok a zborurilor, etc. Ne străduim, stresul e la cote maxime, oboseala se adună, dar ne simțim motivați și încărcați cu entuziasm și energie prin faptul că iubim sincer această lume a baloanelor cu aer cald.
Cât de mare este echipa Maramureș Balloon Fiesta?
O mână de oameni, voluntari, cuceriți de baloanele cu aer cald. Suntem cam zece oameni în echipă acum, pe diferite activități – logistică, design, rezervări bilete, social media, activități festival, etc. – care muncim pentru ediția din acest an încă de la încheierea ediției trecute. Plus echipa de voluntari de care-o să avem nevoie atunci, în zilele de festival, echipă pe care-o construim acum, pas cu pas.
Ce surprize pregătiți anul acesta?
Surpriza cea mai mare nu mai e o surpriză. Fiind anul Centenarului Marii Uniri, ne-am gândit că o modalitate extrem de atipică, dar în același timp, potrivită și de mare impact, ar fi să sărbătorim România printr-un ”salut” de 100 baloane cu aer cald, venite din toate colțurile Europei.
Pentru acest lucru muncim. Să reușim să aducem 100 de baloane cu aer cald în Maramureș, ceea ce înseamnă aproximativ 100 de mașini de teren, cu remorci pentru baloane și un număr de circa 400 de oameni din toată Europa, e un efort colosal. Dar marea satisfacție e faptul că invităm să participe la festivalul nostru piloți pentru care baloanele cu aer cald sunt un hobby, ceva ce iubesc, oameni foarte faini care-și doresc să vină în România pentru lucrurile pe care le-au auzit despre țara noastră, pentru oamenii de aici, pentru întâlnirea prietenească cu ceilalți piloți, pentru zborurile într-o zonă foarte ofertantă din punct de vedere geografic – alternanța deal/vale din zona Maramureșului e spectaculoasă pentru zborurile cu balonul. Echipajele care participă nu sunt motivate de partea financiară, li se acoperă costuri de transport, cazare, masă și gaz de zbor, dar nu sunt plătiți cu un onorariu. Ei toți vin ca să fie între prieteni aici. Și acesta e un fapt absolut minunat.
În plus, Centenarul României coincide cu 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, un eveniment cu o încărcătură spirituală puternică pentru întreaga Europă. Propunem, la festivalul nostru, celebrarea tuturor eroilor Europei concomitent cu Centenarul României. O întâlnire memorabilă, reprezentând fiecare țară din Europa, cu un onest și asumat mesaj despre pace și bucurie:
La mulți ani, România! Ne bucurăm că ești!
100 baloane pentru România la cea de-a cincea ediție a festivalului Maramureș Balloon Fiesta, în perioada 3 – 7 octombrie 2018.
Rezervă aici un zbor cu balonul la festival.
De ce am veni din București sau din alte orașe îndepărtate ale țării la Maramureș Balloon Fiesta?
Pentru posibilitatea de-a avea parte de o experiență fermecătoare. Combinația între Maramureșul autentic, pe care-l promovăm în cadrul festivalului, prin concept, oameni, activități, alături de bucuria candidă și magia pe care baloanele cu aer cald o transmit, fie că iei parte la un zbor liber cu balonul, fie că le admiri de la sol, chiar e ceva deosebit și memorabil.
În plus, acesta este #festivalulbucuriei, așa i s-a decis, în timp, ca emblemă. Pentru că ceea ce face ca un lucru să fie cu adevărat important, este bucuria pe care o transmite.
Bucurie e ceea ce vrem să oferim la Maramureș Balloon Fiesta.
În zilele de festival sunt diminețile acelea magice, încă neeliberate de întunericul nopții, câmpul acoperit de rouă e plin de baloanele pregătite să-și ia zborul, sunetul arzătoarelor, forfota, entuziasmul echipelor, al piloților care fac minuni cu aceste aparate de zbor, apoi dansul baloanelor în aer, părând pictate pe cer … e o lume fantastică, plină de bucurie.
Ne dorim să facem oamenilor un pic mai accesibilă această lume, să dăm ocazia și altora să trăiască, să se umple de bucuria zborului cu balonul. Să poată mai mulți oameni să mai fie copii care visează că plutesc deasupra frumuseților lumii. Și se bucură.
Consideri că zborul cu balonul poate fi un bun tratament al aviofobiei?
N-aș putea afirma cu certitudine dacă zborul cu balonul poate fi considerat un remediu pentru frica de zbor deoarece impresia mea e că oamenii sunt unici, fricile lor, deși par identice uneori, sunt individuale și se manifestă într-un mod specific pentru fiecare în parte. Și trebuie tratate fix așa, cu foarte mare atenție, individual. Dar ce pot să spun e că am întâlnit oameni cu frică de înălțime sau cu frica de zbor cu avionul, care au trăit experiența unui zbor cu balonul și-au spus clar că nu le-a fost frică, că nu înțeleg cum și de ce, că zborul cu balonul e diferit, că pot să privească peste marginea unei nacele aflate la 1.000 m altitudine, dar nu pot privi peste marginea unui balcon de la etajul cinci al unui bloc…
În același timp, cunosc și oameni pentru care zborul cu balonul e ceva extrem, dincolo de limitele suportabilului, care se tem în mod real să urce într-o nacelă de balon cu aer cald.
Ce le-ai spune pentru a-i ajuta, dacă ai fi speaker la seminariile noastre, celor cu frică de zbor prezenți în sală?
Cred sincer că fricile pe care le avem pot fi depășite doar în măsura în care ne și dorim acest lucru și lucrăm pentru asta, pe termen lung sau mai scurt, după caz. Mi-a spus cineva, cândva că e firesc să avem frici, dar la fel de firesc e și să trăim cu ele, nu-i obligatoriu să depășim toate fricile pe care le avem. Dar dacă acestea ne afectează calitatea vieții, atunci da, avem un motiv real pentru care să luptăm să le înțelegem și să trecem dincolo de ele.
Orice frică are posibilitatea să fie depășită doar dacă e înfruntată. De la sine, nu trece. Cu muncă multă, cu pași mici, cred că suntem capabili să ne depășim fricile sau măcar să le reducem la un nivel la care să nu ne încurce foarte tare, să nu ne limiteze în ceea ce ne dorim să facem, să trăim. De exemplu, mie mi-e frică de adâncimi. Nu pot să suport să am capul sub apă, nu fac scufundări niciodată. Sigur că mă încearcă uneori regrete față de ceea ce-aș putea experimenta dacă n-aș avea această frică, însă nu e ceva care să-mi afecteze viața într-un mod semnificativ pentru că nici nu e ceva care să-mi doresc foarte mult. Într-un fel e firesc, sunt un om îndrăgostit de zbor, de înălțimi…
Mulțumesc pentru interviul provocator. Și să invit să celebrați alături de noi 100 de ani de România, la festivalul nostru, #festivalulbucuriei, unde tradițiile vii ale Maramureșului se întâlnesc cu tradiția zborului cu balonul cu aer cald.