„Pasiunea pentru zbor poate fi încununată cu un serviciu oferit oamenilor care au nevoia de a călători cu aeronavele comerciale, astfel aducând un beneficiu important în serviciul comunității”, consideră Daiana Dajulescu. Ea a reușit, la doar 24 de ani, nu doar să își îndeplinească visul de a zbura – ci să fie pilot pe două dintre cele mai populare aeronave ale momentului: Airbus A320 și Boeing 737.
Prejudecăți precum – “Domnișoară, aici noi construim piloți, nu fotomodele. Ești prea firavă pentru a fi pilot!” – nu au făcut decât să o motiveze și mai mult în cariera aleasă. „Decolările m-au învățat că am nevoie de un vânt care să sufle împotriva mea și, cu cât fluxul aerului este mai puternic, cu atât ridicarea necesară de la sol este realizată mai devreme. Acest lucru mă ajută și în viața de zi cu zi, când lucrurile merg contrar a ceea ce îmi propun și simt că mă confrunt cu ceva ce mă ține pe loc: îmi amintesc că și eu decolez împotriva vântului, nu în aceeași direcție cu el”.
În acest nou interviu al seriei #OameniAiAviatiei, Daiana a acceptat să ne spună povestea sa și speră ca, astfel, să inspire, să motiveze și să ajute aviofobii să treacă peste frica de zbor.
Cine este Daiana Dajulescu?
Bună, drag cititor, mă numesc Daiana Dajulescu, am vârsta de 24 de ani și sunt First Officer pe aeronavele Airbus A320 și Boeing 737.
Sunt o persoană empatică, am
bițioasă și dedicată – calități pe care mi le-am dezvoltat încă din copilărie și m-au ajutat să performez în această carieră la înălțime.
Timp de 14 ani am fost sportiv de performanță la gimnastică aerobică cu un palmares de 62 de medalii și 25 de trofee, toate acestea până când am descoperit esența zborului.
La vârsta de 16 ani am obținut licența de pilot de planor la Aeroclubul Teritorial “Iosif Șilimon” din Brașov, iar după absolvirea liceului am continuat studiile la Școala Superioară de Aviație Civilă din București, unde mi-am obținut licența de pilot commercial. În același timp, am terminat facultatea de Drept Internațional și în prezent sunt studentă în ultimul an de master cu specialitatea “Securitatea Relațiilor Internaționale”
Pasiunea pentru aviație și iubirea de a interacționa cu oamenii mă mențin concentrată și îmi oferă aripi să merg mai departe în carieră.
Cum a apărut aviația în viața ta? Când?
Pasiunea pentru aviație a apărut foarte devreme în viața mea, aveam 10 ani când am zburat pentru prima dată și a fost cu un avion comercial. Tot zborul am fost fascinată de ceea ce se întâmpla în jurul meu, am avut un cocktail de emoții din momentul în care am decolat, la trecerea printre nori, apusul de soare, absolut totul până la aterizare.
Curiozitatea mea s-a dezvoltat tot mai mult pe parcursul zborului. ‘Oare cine se află în spatele ușilor de cockpit?’. Când am ajuns la destinație, echipajul a fost foarte deschis, m-au primit în cabina piloților și mi-au răspuns la toate întrebările pe care le aveam. În acel moment am simțit că și eu vreau să fac parte din această lume, vreau să devin pilot.
Îmi aduc aminte, cu zâmbetul pe buze, că aveam un calendar de buzunar și în fiecare seară din vacanță număram câte zile au mai rămas până când voi zbura din nou cu avionul.
Iar 12 ani mai târziu, am ajuns să fiu pilot la aceeași companie care mi-a dat aripi acestui vis.
Ce este astăzi aviația pentru tine?
Aviația pentru mine este ca o a doua familie, este acasă. Să învăț să zbor mi-a schimbat viața în multe feluri, am devenit o persoană mult mai încrezătoare, mai responsabilă și m-a învățat să îmi testez propriile limite, pentru că atunci când simți că nu mai poți și totuși trebuie să continui, realizezi că de fapt încă mai ai puteri. Aviația îmi oferă oportunitatea de a întâlni oameni încântători, pasageri zâmbitori, provocări și să călătoresc în locuri uimitoare. Toate acestea mă încarcă de energie, pentru că fiecare zbor are povestea lui plină de emoții și uneori, decizii ce trebuie luate la secundă.
3 lucruri pe care le-ai învățat în aviație și se aplică și în viața de zi cu zi?
Ei bine, decolările m-au învățat că am nevoie de vânt care să sufle împotriva mea și cu cât fluxul aerului este mai puternic, cu atât ridicarea necesară de la sol este realizată mai devreme. Acest lucru mă ajuta și în viața de zi cu zi, când lucrurile merg contrar a ceea ce îmi propun și simt că mă confrunt cu ceva ce mă ține pe loc, îmi amintesc că și eu decolez împotriva vântului, nu în aceeași direcție cu el.
Aterizările m-au învățat că am nevoie de un target, iar cel mai important este să mă concentrez pe următorul pas pe care trebuie sa îl fac, să pot ajunge acolo unde îmi doresc. În timpul apropierilor și aterizarilor avem target punctul unde dorim ca trenul de aterizare al avionului să atingă pista, o data ce avionul a luat contact cu solul, care este următorul pas? Să menținem avionul pe linia de pe mijlocul pistei și să îl decelerăm. Unde vreau să ajung ? Vreau ca pasagerii, avionul și echipajul sa fie în siguranță, dar ca să reușesc am nevoie să mă concentrez pe fiecare pas ce urmează sa îl efectuez.
Flexibilitatea este o altă particularitate foarte importantă pe care am dezvoltat-o în aviație, am învățat să devin mai capabilă la adaptarea în situații noi, deoarece niciun zbor nu este la fel, nu întâlnim aceleași condiții meteorologice si rare ori se întămplă să interacționăm cu aceleași persoane. Toate acestea te învață să îți dezvolți o gândire elastică și deschisă la schimbări.
Cum ai ajuns să poți pilota atât Boeing, cât și Airbus, atât de tânără fiind?
La varsta de 22 de ani am început cursurile la compania aeriană Blue Air ce deținea în flotă avioane Boeing 737, perioada de training s-a desfășurat atât în București cât și în Istanbul, unde am fost intens antrenați și pregătiți pe simulator. În următoarea perioada am avut primele zboruri pe avioane jet și zboruri comerciale unde, totodată, mi-am obțiunt calificarea pe tipul de aeronava B737. Dar după un an în care am zburat si mi-am dezvoltat cunoștințele despre aviația comercială, după cum mulți știm, compania aeriană s-a oprit din operarea zborurilor și a trebuit să o iau din nou de la capăt.
Am fost la rândul meu respinsă de multe companii aeriene, experiența mea de zbor nu corespundea cernițelor și nevoilor pe care acestea le căutau, însă nu și pentru familia Wizz Air ce deține în flotă avioane Airbus 320 & 321.
Am fost invitată să particip la un interviu în Budapesta, interviu ce a durat 2 zile rezultând un răspuns pozitiv în urma acestuia. O nouă etapă în viața mea tocmai ce lua naștere, un avion complet nou față de ce zburasem până atunci, noi proceduri, noi reguli și toate acestea s-au demonstrat a fi în spre mai bine. Perioada de training s-a împărțit din nou în două etape, acestea fiind în Budapesta și în Toulouse, unde am obținut calificarea pe tipul de aeronavă A320. Sunt foarte fericită să fac parte din această companie pe care în scurt timp am considerat-o ca o a doua familie. La fiecare zbor, am deosebita plăcere să întâlnesc oameni minunați, cu experiențe de zbor remarcabile și o foarte bine pregătire profesională.
De altfel, pasiunea pentru această meserie, te călăuzește în carieră fără să te gândești câte tipuri de aeronave ai învățat sau câte vei mai avea în viitor în portofoliu.
Pe care dintre acestea îl preferi?
Este foarte greu să faci o asemenea alegere, pentru că întrebarea sună cam așa ”Pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata?”
Consider că ar fi imposibil de făcut, dar în contextul actual al industriei, Airbus având în centrul filozofiei sale automatizarea și computerizarea, ajută mai mult piloții prin scăderea workload- ului în fazele critice ale zborului, rezultând creșterea nivelului de siguranță al operațiunilor de zbor.
Ca femeie în aviație, probabil nu ți-a fost ușor. Ce bariere ai avut de depășit și cum ai reușit să faci asta?
Industria aviației a fost și este tradițional dominată de bărbați, iar ca femei întâlnim multe provocări în a sparge acest cer de sticlă, dar o bună modalitate este de a o schimba din interior spre exterior.
Una dintre provocările pe care le-am întâlnit atunci când am decis să urmez acest drum, a fost că nu aveam un model de urmat, iar această barieră am trecut-o când un bărbat mi-a spus: “Domnișoară, aici noi construim piloți, nu fotomodele. Ești prea firavă pentru a fi pilot!”. Această afirmație m-a ambiționat enorm pentru că știam ce îmi doresc și poate a trebuit să muncesc mult mai mult, asta doar ca să demonstrez că și o femeie “firavă“ poate să devină ceea ce iși dorește.
Adevarul este că nu ne oprește nimeni în a ne rezerva locul în cockpit. Singura persoană care ne oprește în a face asta, suntem noi înșine și propriile noastre limite.
În lumea aviației s-au făcut progrese considerabile în ceea ce privește acceptarea femeilor, dar încă se permite perpetuarea stereotipurilor dăunătoare.
Ai un sfat pentru alte fete care visează la o carieră în domeniu?
Sfatul meu este următorul – Pentru a reuși, Atitudinea este TOTUL – Nu lăsa pe nimeni să te oprească din a-ți atinge obiectivul. Trebuie să știi că această alegere în carieră va fi ca o sinusoidală, cumulte urcușuri și coborâșuri, iar cel mai important este să știi să le depășești până la un moment dat, când o să ajungi pe o pantă ascendentă și îți vei construi propriile tale aripi puternice.
Cu această ocazie, vreau să evidențiez de asemenea, faptul că în această meserie fluxul informațiilor ce trebuie asimilate este unul foarte dens și necesită rabdare, timp și un stil de viață sănatos. 
Un sfat pe care l-am primit, la rândul meu de la un foarte bun instructor sună cam așa:
“Ca pilot, ai o aripă ce conține noroc și o aripă ce conține cunoștințe, datoria ta este să îți pui penele necesare pe aripa de cunoștințe, înainte ca aripa de noroc sa rămână fără ele.”
Dar pentru cititorii cu frică de zbor, care urmăresc acest site? Ce ar trebui să știe despre a-și învinge această anxietate, cum ar putea face asta, din perspectiva ta?
La această întrebare doresc să răspund cu o altă întrebare, pe care o adresez cititorilor cu frică de zbor;
Din punct de vedere al unei persoane cu aviofobie, înainte să plece de acasă, ce parte a zborului o consideră cea mai periculoasă?
Statisticile demonstrează că, de fapt, ‘drumul până la aeroport’ reprezintă cel mai mare pericol. Această anxietate trebuie analizată cu grijă și înțeleasă, nu este ușor să treci peste frica de zbor cât timp este un domeniu nefamiliar și nu te afli în control asupra situației. Zborul în sine poate parea înfricoșător pentru că separă omul de pământ, de mediul lui natural în care s-a născut – tot în aceeași notă poate fi abordată și frica de înălțime.
Dar acesta este rolul nostru, al întregului echipaj, de a transporta pasagerii în cea mai mare siguranță. Cu toții suntem antrenați, pregătiți și testați să facem față la orice situație pe care o întâlnim. Și noi avem familie, părinți, bunici, copii și facem tot ce ne stă în puteri să ajungem acasă și să îi îmbrățișăm.
Dacă încrederea față de noi nu este îndeajuns, consider că informația ar dilua considerabil această anxietate de aviofobie, cum ar fi consilierea personală cu un specialist în domeniu, documentarea despre fenomenele meteorologice, ce sunt turbulențele și ce efect au acestea asupra performanței zborului.
Recomand totodată, experiența proprie a unui zbor introductiv, cu un avion de mici dimensiuni în care să te afli chiar tu, în control asupra situației, înțelegerea în detaliu a procedurilor ce trebuie urmate și cât de ușor se pot acestea gestiona. Dar ai grijă, la fel ca toți actualii aviatori, după această experiență sunt șanse foarte mari să te îndrăgostești de esența zborului, iar frica să dispară în totalitate.
În încheiere, așa cum ne îndrumă echipa ‘Frica de zbor’ pe noi toți, același lucru îți doresc și eu – “Dă aripi aviofobiei tale” !
(8 voturi, medie: 4,13 din 5)
Încarc...
Daiana, is The best The human kind can have????She is humble, a big and good heart, The problems of others, is a problem to Daiana, a Gold woman????A excelente profissional, kind, sweety…..so….Daiana is one example for us????Thanks for exist..,..Daiana????