A făcut carieră din a îi face pe cei din jurul său să zâmbească, să fie fericiți, și a le transmite cele mai puternice emoții.
De curând, s-a decis să își pună una dintre pasiuni, cea pentru zbor, îmbinând-o cu ce știe să facă cel mai bine – să aducă bună dispoziție, de data aceasta în beneficiul celor mai puțin norocoși în viață.
Este povestea comediantului și star-ului TV Alessandro Politi, ce, alături de prietenii săi – Camilia Eggle Bortolamai, Fabio Mandelli, Gioele Imolesi și Vicenzo Soverino, au pus bazele unui ONG – FlyTherapy, ce are ca principală activitate terapia prin zbor – ca alternativă la detașarea completă de problemele cotidiene a persoanelor cu dizabilități.
FlyTherapy – terapia prin zbor este nu doar o inițiativă inedită, ci și o lecție de răbdare și perseverență, în lupta cu birocrația și atragerea de fonduri. Am stat de vorbă cu Alessandro Politi, în exclusivitate, despre Aviație, despre acest proiect unic, cât și despre frica de zbor. Poate fi ea “vindecată” utilizând chiar… terapia prin zbor?
Cum a apărut Aviația în viața ta, Alessandro?
Aveam 18 ani, când am vrut să devin pilot militar. Nu s-a putut însă, din cauza înălțimii prea mari pe care o am. Dorința de a zbura a rămas însă, și, cum s-a putut, am obținut licența de pilot privat.
Care ar fi cele mai importante 3 lecții pe care le-ai învățat, până acum, prin prisma Aviației?
Să decolez întotdeauna “împotriva” vântului. O fac și la zbor, și în viață.
Ce este Aviația pentru tine, astăzi?
Este nu doar o pasiune, ci și un mijloc de a le aduce bucurie celor din jur. Alături de câțiva prieteni am pus bazele unei organizații non-profit, pentru a le împărtăși farmecul zborului celor cu dizabilități. Prin zbor, dizabilitatea rămâne la sol, și le dăm aripi.
Dintre zborurile tale, ai putea nominaliza unul ca fiind cel mai frumos?
Toate zborurile sunt astfel. Dar, dacă ar fi să nominalizez, cred că zborul cu Joel, un băiat paraplegic, ar putea fi considerat “cel mai cel”.
Zboruri mai dificile sau cu probleme ai avut vreodată?
Din fericire nu. Asta se datorează faptului că respect regulile din Aviație și caut întotdeauna să păstrez marje de siguranță – pentru mine și pasagerii pe care îi am.
Ai un motto care te inspiră în ceea ce faci?
Sigur că am! “Nicio pasăre nu zboară atunci când se naște. Momentul vine atunci când chemarea aerului este mai puternică decât frica de a cădea. Atunci, viața o învață să își deschidă și întindă aripile”.
De unde până unde acest proiect, FlyTherapy?
Proiectul l-am demarat destul de recent. Ideea a fost mai veche, dar a durat cam un an să creez ONG-ul necesar, cu toate problemele birocratice, și să pun bazele unei structuri. Zborurile au început chiar în ianuarie 2018.
Crezi că zborul poate fi o bună terapie…
În mod cert! Asta pentru că, atunci când zbori, te bucuri de o libertate totală, vezi lumea de Sus, și nu de foarte jos, ca atunci când, de exemplu, ești într-un scaun cu rotile. Este o experiență benefică spiritului. Mie îmi calmează sufletul, îmi aduce liniștea supremă, dar totodată mă face să simt că trăiesc cu adevărat.
Iar pentru prietenii noștri cu disabilități, îi face să se simtă integrați într-o lume cu adevărat normală.
Câte persoane ați ajutat, până acum, cu terapia prin zbor?
Organizăm periodic zile de zbor dedicate scopului asumat, pe tot cuprinsul Italiei. Cu toate că nu este ușor să găsești sponsorizări și susținere pentru această activitate, mulțumită ajutorului primit până acum, și a colegilor care sunt voluntari în ceea ce facem, am reușit deja, de la începutul anului, să zburăm cu peste 50 de persoane.
Ce feedback ai primit până acum de la pasageri?
Memorabil a fost ceea ce mi-a spus un băiat cu disabilități, la aterizare: “Acum câțiva ani, boala mi-a luat picioarele. Dar azi, tu mi-ai dat aripi”.
Replica lui nu o să o uit niciodată și mă motivează, ori de câte ori întâmpin dificultăți cu acest proiect.
Cine vă susține proiectul?
Până acum, avem un singur sponsor – Palletsways, care ne ajută cu carburantul necesar activității de zbor.
Ce planuri de viitor aveți cu FlyTherapy?
Ne dorim să adăugăm și alte activități, desigur dedicate celor cu disabilități. Cum ar fi parașutismul, sau chiar sailingul.
Cum tu vezi și propui Zborul ca terapie… L-ai folosi și în cazul fricii de zbor? Ar putea fi Zborul – într-un avion mic, alături de un instructor, o soluție pentru cei care… culmea, se tem de el?
Absolut! Vezi tu, Zborul cu o aeronavă de mici dimensiuni este totalmente altul. Aceasta este mai puțin zgomotoasă decât un avion de linie, este mai plăcut deoarece ai o altă vizibilitate, zbori mai jos și mai încet, admiri priveliștea, ești în cockpit și înțelegi ce se întâmplă tot timpul și de ce.
Ce le-ai spune participanților la seminariile noastre dedicate fricii de zbor, dacă ai avea ocazia de a te afla în fața lor?
Le-aș spune că Zborul este mult mai sigur decât mersul pe stradă. Nu mai zic de mersul cu mașina. O confirmă și statisticile. Le-aș sugera să se gândească la piloții care zboară zi de zi, ca la niște șoferi de autobuze sau de camion – după o zi de lucru, se întorc acasă la familiile lor.
Dincolo toate aceastea însă, Zborul este o emoție pentru care merită să îți depășești orice anxietate.
Fiți neînfricați și trăiți viața!