Sylvia Wrigley vede Aviația dincolo de miracolul zborului și de libertatea cerului larg deschis. Încă de când urma cursurile obținerii licenței de pilot privat (PPL), ea a cunoscut frica. Frica de a greși, ori chiar frica de a avea responsabilitatea pasagerilor. Pentru ea, Aviația înseamnă atitudinea față de risc și managementul acestuia, înseamnă a înțelege și a corecta, pentru ca lumea aceasta să fie mai bună. Curiozitatea profesiei de jurnalist a împins-o la aprofundarea domeniului, devenind tot mai fascinată de descoperirea motivelor care duc la producerea greșelilor. Astfel, a început să scrie despre accidente aviatice așa cum i-a plăcut dintotdeauna să relateze: pe înțelesul tuturor.
Sylvia Wrigley a devenit astfel o adevărată “voce” a Aviației Comerciale. Pilot și scriitor, ea demistifică, de mai bine de 10 ani, acest domeniu în ochii publicului larg. De-a lungul timpului, a colaborat cu ziare precum The Guardian, Piper Flyer și Forbes, cât și ca expert în Aviație pentru Discovery Channel, în seria AirCrash Confidential. Totodată autoarea website-ului FearOfLanding.com, o adevărată referință în domeniul investigării accidentelor de Aviație, și a numeroase cărți – cea mai cunoscută fiind “Why Planes Crash”, Sylvia a reușește să trateze frica de zbor dintr-o perspectivă neașteptată, răspunzând la întrebarea: “De ce nu se prăbușesc avioanele?”.
Cred, cu tărie, că înțelegând și cunoscând cum au loc accidentele aviatice se reduce anxietatea. Capeți cunoștiințe reale, nu temeri vagi. Mulți oameni se tem de zbor pentru că este un domeniu mistificat, în afara cunoștințelor pe care le au, dar și din cauza lipsei de control pe care o au la bord. Cu cât știi mai multe, cu atât poți înțelege ce se întâmplă.
Cum a apărut Aviația în viața ta? Când?
Odată cu prima călătorie cu avionul. Aveam doar doi ani. Zburam cu familia mea, din Germania în Statele Unite, către o nouă viață. Zborurile Internaționale au reprezentat dintotdeauna ceva firesc pentru mine, cât și o parte din viața mea. Nu îmi amintesc să îmi fi fost vreodată frică de zbor, ca pasager. Am privit asta ca pe o călătorie cu trenul sau cu mașina, până pe la vârsta de 30 de ani, când am început demersurile pentru obținerea licenței de pilot privat (PPL). Odată cu acest moment, a început o lungă istorie, pe care am scris-o într-una dintre cărțile mele – You Fly Like a Woman. Pe scurt, pot să îți spun doar că momentul reprezintă catalizatorul pasiunii mele pentru zbor.
Ce a ajuns să însemne Aviația pentru tine?
Este evident acel răspuns despre libertate, miracolul zborului și al cerurilor larg deschise. Pentru mine însă, zborul și Aviația înseamnă mai mult de atât. Înseamnă atitudinea față de risc, managementul acestuia. De la încrederea și atenția pe care trebuie să le acorzi checklist-urilor și verificărilor, la interesul față de factorii umani, la puterea unei culturi corecte și la accentul pe a face lucrurile mai bine. Aviația vorbește despre dorința mea de a înțelege și de a îmbunătăți lucrurile, lumea.
Citește și alte articole din seria #OameniAiAviației
Ai scris o carte despre experiențele tale de elevă a unei școli de pilotaj…
Să învăț să zbor a fost greu pentru mine, pe mai multe niveluri. Cursul de pilotaj mi-a deschis orizonturile în neașteptat de multe direcții.
Citind însă diverse forumuri, am descoperit că mulți alții care urmau o astfel de pregătire se grăbeau să obțină licența. În discuții se punea foarte mult accentul pe cât de puține ore a zburat fiecare până la primul zbor fără instructor și pe cât de ușor a fost de realizat. Nu mă regăseam în toate acestea, așa că am început să scriu un jurnal. La început despre ce simt. Despre frică. Frica de a avea controlul unui avion, frica de a o da în bară, frica de a mai avea alte persoane la bord și de a fi responsabil pentru ele, frica de a fi penibil în conversația cu un controlor de trafic aerian. La un moment dat, am realizat că am suficient de multe de spus încât să le pun împreună, într-un context.
Dacă ai avea posibilitatea, ce sfat i-ai da lui Sylvia Wrigley – cea care abia se apuca de zbor?
Că nu contează câte ore trebuie să acumulezi pentru a zbura în simplă comandă. Când am început să zbor, ca elev, acest lucru părea ceva fabulos, o mare reușită. Mulți reușeau să facă asta în 10 ore, alții în 20. Mie mi-au fost necesare 40 de ore de zbor. Cu toate că instructorul mi-a îngăduit să fac asta mai devreme, eu am refuzat. Nu mă simțeam complet pregătită. Uite, un alt lucru pe care mi l-aș spune ar fi să am mai multă încredere în instructor, că nu se află acolo pentru a mă trimite în înaltul cerului să fac vreo greșeală…
Ai putea să îmi povestești despre trei lucruri pe care le-ai învățat cu ajutorul Aviației? Atât ca pilot, cât și ca investigator.
Oamenii fac greșeli. Unul dintre cele mai fantastice aspecte ale Aviației este acela că noi “știm” că oamenii fac greșeli și că acceptăm asta, ca parte din ecuație. Ca pilot, găsești siguranța în rutină: checklist-uri, proceduri. Prin ele, se minimizează riscul de a comite sau de a se petrece erori.
Găsesc plăcut faptul că subiectul nu este despre curiozitatea morbidă a unui accident aviatic, ci despre de ce zboară avioanele și nu se prăbușesc, în marea majoritate a timpului.
Ca investigator de accidente aviatice însă, pot spune că se vede cum toate incidentele și accidentele au dus la schimbarea regulamentelor și a procedurilor, contribuind la sporirea gradului de siguranță în Aviație. Toate astea mi-au schimbat radical modul de a privi lucrurile.
Cum ai ajuns să fii atât de preocupată de Siguranța în Aviație?
Ca mulți alți piloți, am citit o mulțime de articole despre accidente. Am devenit tot mai fascinată de toate aceste detalii, așa că am început să citesc investigații complete, pentru a beneficia de o privire de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat. Astfel am descoperit că nu se caută vinovatul, ci motivele care pentru care se petrec accidentele. Pentru că, să fim serioși, totul se întâmplă cu un motiv. Înțelegând asta, viitoarele situații periculoase vor fi preîntâmpinate.
Apoi, a avut loc un accident care a umplut paginile ziarelor cu articole, nonsensuri și speculații complet greșite, bazate pe informații incomplete. Am început să îi scriu mamei despre ceea ce s-a întâmplat, fiindu-mi clar că există mulți alți oameni care își doresc să afle o perspectivă cât mai corectă în astfel de subiecte. Am continuat să scriu pe această temă, pe blogul meu, și cu alte ocazii. Începuse să îmi placă tot mai mult să demistific Aviația. Curând, ori de câte ori avea loc un incident sau un accident aeronautic, aveam să fiu contactată de reprezentanți ai presei, ca lider de opinie.
Care este povestea site-ului Fear Of Landing?
În facultate am studiat Jurnalismul. Ulterior, în contextul dezvoltării Internetului și al Informaticii, în anii ’90, am descoperit că îmi place și mă pricep să scriu despre toate acestea, pe înțelesul tuturor.
Bazele site-ului fearoflanding.com le-am pus după ce mi-am obținut licența de pilot. Inițial l-am văzut ca pe un loc unde să îmi împărtășesc experiențele de zbor, să ofer informații utile altor piloți, atât de zbor cât și de turism aerian. Apoi, am început să adaug mai multă experiență personală despre lucrurile care au decurs prost sau m-au îngrijorat pe parcursul zborurilor.
Inevitabil, am început să scriu și despre accidente. Primul despre care am scris a fost ceva ce am văzut cu ochii mei, pe aeroportul din Jersey. Un avion care ateriza fără o parte dintr-o aripă. Ulterior, am aflat că pilotul acroșase un vârf de copac la decolare, pierzând o portțiune din vârful aripii, dar a crezut că a fost vorba de un bird strike și și-a continuat urcarea. Abia când a observat că rezervorul stâng este gol și-a dat seama că problema este mai gravă și a deviat către aeroportul din Jersey. Din fericire, zborul și aterizarea, chiar și în condițiile date, au decurs în siguranță.
Citește interviul original, în engleză
Cum te simți să știi că îmbini pasiunea pentru zbor cu ajutorarea piloților, a mass-mediei și chiar a pasagerilor?
Mai mulți oameni mi-au mărturisit, după ce au citit cărțile “De ce se prăbușesc avioanele”, că au început să se simtă mai confortabil să zboare, frica de zbor să li se amelioreze. Prin intermediul cărților, au înțeles câți factori care țin de siguranță există și cât de multe lucruri trebuie să se petreacă greșit pentru ca un avion de pasageri să se prăbușească, sau să aibă loc un accident. Găsesc plăcut faptul că subiectul nu este despre curiozitatea morbidă a unui accident aviatic, ci despre de ce zboară avioanele și nu se prăbușesc, în marea majoritate a timpului.
În prezent, lucrez la o carte care se va numi “Fără urmă”. Paginile ei vor fi concentrate pe disparițiile și pe misterele din Aviație. Cartea începe cu dispariția unui balon cu aer cald, în 1881. Pe atunci aeronavele, de orice fel, nu aveau atât de multă autonomie ca în zilele noastre, era aproape imposibil să dispară. Acest “caz” m-a făcut să învăț mai multe despre această categorie de aeronave, ceea ce este fascinant și totodată incitant.
Care este cea mai mare reușită a ta în Aviație?
Trebuie să recunosc: ori de câte ori mă arunc în afara zonei de confort, am de câștigat cel mai mult. Va rămâne pe primul loc, pentru totdeauna, obținerea licenței de pilot, la care renunțasem chiar după prima lecție. Site-ul, pe care de multe ori îl privesc ca pe un efort suplimentar. Cărțile, pe care le-am scris cu greu, dar pentru realizarea cărora am dobândit foarte multe cunoștințe noi în domeniu. Toate acestea au fost realizate cu foarte multe eforturi, la care de multe ori m-am întrebat dacă merită.
Nu ai câtuși de puțin teamă de zbor, ca pasager, cunoscând toate aceste detalii despre cum au loc accidentele?
Din contră! Cred, cu tărie, că înțelegând și cunoscând cum au loc accidentele aviatice, se reduce anxietatea. Capeți cunoștiințe reale, nu temeri vagi. Mulți oameni se tem de zbor pentru că este un domeniu mistificat, în afara cunoștințelor pe care le au, dar și din cauza lipsei de control pe care o au la bord. Cu cât știi mai multe, cu atât poți înțelege ce se întâmplă. Dacă avionul trepidează puțin, sau mai mult, de la o turbulență, ori se aude un zgomot hidraulic, fii sigur că acesta nu se va dezmembra în jurul tău și nu te vei prăbuși.
Cum vezi tu, toate îmbunătățirile de siguranță din Aviație? Ce crezi că ar mai putea fi făcut pentru a fi crescute?
Siguranța în Aviație este un aspect, un task interminabil. Nu putem compara activitatea de acum cu Aviația de la începuturile ei. Dacă ne uităm în urmă, nu putem decât să ne mirăm cum de marea majoritate a avioanelor nu se prăbușeau.
Consider că autoritățile din domeniu trebuie să fie susținute financiar mai mult, iși la fel și investigațiile de accidente. Un alt aspect este că ar trebui găsite soluții în creșterea experienței investigatorilor, din cât mai multe țări. Dacă comparăm rapoarte din U.S. sau U.K. cu ale altor țări, se vor putea observa diferențe uriașe. În multe rapoarte, argumentele de la final nu sunt justificate, iar informațiile importante sunt tratate ca neimportante.
Ai un motto care te inspiră în ceea ce faci?
EU am controlul!
După cum îți spuneam când ți-am scris, pe lângă acest site, organizez, din când în când, și seminarii dedicate aviofobiei. Ce le-ai spune participanților unui astfel de workshop dacă te-ai afla în fața lor?
Sebastian, dacă chiar îți dorești să afli asta, va trebui să mă inviți în România, să fiu speaker la unul dintre ele ;).
Încarc...