La doar 25 de ani, Lt. Diana Zamfir a intrat în rândurile pionierilor Aviației din România, scriind o nouă filă în manualele de istorie. A îmbrățișat, plină de curaj, necunoscutul, spărgând plafonul spre noi orizonturi dedicate femeilor din Aviația militară românească. Chiar dacă reacționează cu modestie la această titulatură, recent, ea a devenit prima româncă care a zburat singură, pe timp de noapte, la manșa unui avion militar cu reacție, un IAR 99 Șoim. S-a întâmplat la Baza 95 Aeriană Bacău, locul unde tânăra își urmează visul: acela de a fi Pilot Militar.
Iubitoare de înălțimi, adrenalină și natură, Diana nu dă deloc de bănuit cu privire la cariera pe care o urmează. În ochii băieților, ea pare o fată liniștită și cuminte, deși este una dintre puținele femei pilot din țara noastră care se antrenează în misiuni cum numai în Top Gun ai văzut, pentru a proteja aerian România.
Am stat de vorbă cu Lt. Diana Zamfir, pentru un nou episod al seriei #OameniAiAviației, despre cum arată viața de Pilot Militar pentru o tânără femeie, ce a inspirat-o să aleagă o astfel de carieră și, mai ales, despre ce sfaturi are pentru cititorii aviofobi ai fricadezbor.ro.
Cum a apărut Aviația în viața ta? Când?
În clasa a 11-a, încercam să mă hotărăsc ce vreau să fac mai departe. Ca orice copil, avusesem, de-a lungul anilor, mai multe idei: veterinar, actor, cascador de film, polițist, criminalist, programator, avocat. Nimic nu mă convingea și mă făcea să îmi doresc suficient de mult să fac asta. Fugitiv, mi-a trecut prin cap și ideea de pilot sau de cosmonaut, însă nu le-am dat importanță. Credeam că îmi trebuie mulți bani și o pregătire îndelungată. În tot acest timp, prietenii și familia mă întrebau, în repetate rânduri, dacă am luat o decizie în ceea ce privește ce voi face după ce voi termina liceul, iar eu am transpus în cuvinte gândurile mele de a zbura. Atunci, unul dintre cei din jurul meu, mi-a spus de Academia Forțelor Aeriene din Brașov, cât și faptul că nu îmi trebuie susținere financiară pentru a ajunge acolo.
De ce pilot militar?
Ideea de a fi pilot militar mi-a plăcut cel mai mult. Misiunile militarilor mi se păreau mult mai interesante decât transportul de pasageri. Să merg la muncă pentru a face acrobație era chiar un vis frumos, pentru care m-am hotărât că merită să muncesc. Astfel, la începutul clasei a 12-a, m-am și apucat de pregătire pentru admitere, fiind hotărâtă să merg până la capăt, deși cele 2 locuri scoase la concurs pentru fete nu prea mă încurajau.
Dar ai reușit. Cum percepi acest domeniu, ca femeie?
Tot ceea ce a fost construit pentru Armată a fost făcut pentru bărbați și încă mai sunt multe de reorganizat pentru a ne crea, și nouă, femeilor, tot ceea ce avem nevoie. Totodată, mai este și lupta pe care femeile, trebuie să o ducă cu concepția bărbaților despre ele. Unii sunt greu de convins să ne trateze ca pe colegii lor. Astfel, Aviația Militară nu este departe de toate acestea, fiind un domeniu destul de complicat pentru femei. Partea bună este că mie întotdeauna mi-au plăcut lucrurile complicate.
Ce este Aviația pentru tine și ce ai învățat, până acum, prin prisma acestui domeniu?
Înainte de a fi o profesie, Aviația înseamnă pentru mine pasiune. Prin prisma ei, am învățat că poți să te bucuri muncind și să îmi canalizez energia și gândurile doar pe misiune, oricât de multe alte probleme aș mai avea între timp.
Ai putea nominaliza cel mai frumos zbor pe care l-ai avut până acum?
Nu reușesc să îmi aleg un cel mai frumos zbor. Oscilez între 3 sau 4: primul zbor de noapte în simpla comanda, prima simplă la poligoanele cu forma A, prima tragere de Reală, sau mitingul de la Câmpia Turzii.
Cum te simți să știi că ești prima femeie pilot din România care a zburat un avion cu reacție pe timp de noapte, în simplă comandă?
Eu nu consider că ar trebui să existe vreo diferență între barbați și femei în Aviație și, de aceea, faptul că sunt prima femeie din țară care a zburat un avion cu reacție pe timp de noapte, în simplă comandă, nu mă face să mă simt unică, au mai fost alții înainte. Chiar dacă bărbați. Este totuși o recompensă binevenită pentru munca de până acum, o experiență care mă motivează să continui cu cel puțin același avânt.
Dintre personajele emblematice ale Aviației, cine te-a inspirat în cariera ta?
Dintre personajele care m-au inspirat în carieră este dl. Dorin Prunariu, care a făcut o vizită în liceul în care învățam, chiar de ziua mea de naștere, în clasa a 12-a. Cu această ocazie, ne-a povestit viața lui și cum a ajuns să fie primul român care a zburat în Spațiul Cosmic. Povestea lui de viață m-a încurajat să sper, în continuare, că voi reuși să devin un Pilot Militar, oricât de mici și de puține ar fi șansele de reușită.
Care sunt următorii pași pe care îi vei urma în cariera aleasă?
Urmatorii pași în carieră ar fi să continui antrenamentul, până sunt pregătită să execut toate tipurile de misiuni. Mai am un modul întreg de parcurs… partea de aer- aer. Totodată, sper să continui cu participarea la mitinguri aeronautice și anul viitor.
În spiritul acestui website, ce mesaj ai pentru cei cu frică de zbor? Ce le-ai spune dacă te-ai afla față în față cu o sală plină de aviofobi, la unul dintre seminariile pe care le organizăm?
Este păcat să nu vizitezi locuri minunate, dar foarte îndepărtate, doar pentru că iți este frică de zbor, sau să îți limitezi viața dintr-o astfel de cauză.
Le sugerez, celor afectați de aviofobie, să se împrietenească, ușor-ușor cu Aviația, în orice mod consideră ei că pot face asta. De la caruselele din parcurile de distracții, la zborurile libere cu parapanta sau orice cred ei că ar putea încerca și nu îi inhibă. Să se informeze. Să nu lase frica să le limiteze acțiunile, să încerce să împingă limita cât mai departe. În ritmul lor, care le inspiră siguranță.
Încarc...