Accidentul aviatic de la Balotești – cel mai mare accident din istoria Aviației Comerciale Române

Da, știm. Vă întrebați ce caută un articol despre cel mai mare accident din istoria Aviației Comerciale Române pe un blog despre frica de zbor. Ei bine, considerăm că este o parte din istoria noastră, iar demersurile unor pasionați de aviație de a avea grijă de monumentul ridicat pentru acesta trebuie făcute publice. Pentru că monumentul, înconjurat de liniștea câmpului, a fost uitat, de-a lungul timpului, de către mai toate autoritățile care au fost, într-un fel sau altul și mai mult sau mai puțin, implicate în ce a însemnat accidentul de la Balotești.

31 martie 1995. O zi care începea ca oricare alta, cu oameni grăbiți să ajungă la lucru, cu oameni grăbiți să își ducă prichindeii la grădinițe sau școli.

În zorii zilei, la Aeroportul Internațional “Henri Coandă”, pe atunci Aeroportul Internațional Otopeni, operațiunile de pregătire a unei noi zile de lucru erau în plină desfășurare: echipele tehnice făceau ultimele verificări, autobuzele începeau sa transporte pasagerii către aeronavele care erau, deja, alimentate de cisterne iar echipajele discutau și își pregăteau zborurile.

Undeva în clădirile aeroportului se afla și echipajul format din comandantul Ilie Bătănoiu, copilotul Ilie Stoi și însoțitorii de bord, și ei pregătindu-și zborul RO371, ce urma să decoleze în scurt timp către Brussels. Pilot-flying a fost desemnat copilotul Ionel Stoi.

Cursa, operată de TAROM cu aparatul Airbus A310-324 înmatriculat YR-LCC “Muntenia”, avea să ia la bord 60 de persoane: 11 membri ai echipajului și 49 de pasageri de diverse naționalități: belgiană (32), română (10), americană (3), spaniolă (2) și câte un pasager cu cetățenie franceză și thailandeză.

La ora 05:54 UTC echipajul a solicitat și primit aprobarea pentru pornirea motoarelor aeronavei iar la scurt timp au urmat procedurile de degivrare (îndepărtarea zăpezii și a gheții și aplicarea unui strat care să prevină formarea acestora în timpul zborului).

La ora 06:04 UTC echipajul a primit permisiunea de aliniere a aeronavei pe pistă și, după încă două minute, masivul Airbus A310 decola de pe pista 08R.

Zborul a fost curmat brusc, la numai două minute de la decolare, avionul căzând pe câmp la granița dintre localitățile Otopeni și Balotești din cauza unei probleme la maneta motorului nr. 1 (cel din stânga) suprapusă peste ceea ce a părut să fie incapacitarea comandantului Bătănoiu.

Din cauza tracțiunii asimetrice ce s-a dezvoltat în timpul efectuării virajului la stânga către Strejnic, aeronava s-a înclinat mult peste limita admisă, a pierdut portanța și a plonjat către sol.

Impactul a fost nimicitor, aeronava lovind pământul cu aproximativ 600 km/h la un unghi de circa 80*, acest lucru fiind susținut și de aria mică pe care au fost împrăștiate fragmentele. Pentru a da o dimensiune mai ușor accesibilă, unul dintre motoare a pătruns 4 metri în solul înghețat. 60 de destine au fost curmate brusc atunci iar șocul piederii lor a fost resimțit atât în familiile lor, cât și între colegi și prieteni.

În urma acestei tragedii, un memorial a fost construit în apropierea locului prăbușirii. Înconjurat de liniștea câmpului, acesta a fost uitat, de-a lungul timpului, de către mai toate autoritățile care au fost, într-un fel sau altul și mai mult sau mai puțin, implicate în ce a însemnat accidentul de la Balotești.

Astfel, natura și-a pus amprenta iar Memorialul a fost, încetul cu încetul, acoperit de vegetație, praf și uitare iar elemente ale sale au fost fie degradate de intemperii, fie distruse sau descompletate.

În iulie 2017, însă, Memorialul a fost redescoperit și efectele nepăsării și a trecerii anilor au fost date la o parte de către o echipă de voluntari din care cu mândrie fac parte.

În decursul a câtorva luni au fost desfășurate lucrări ample de reamenajare și recondiționare a Memorialului: vegetația în exces a fost îndepărtată, au fost instalate indicatoare care conduc pașii oamenilor către el (unul la ieșirea din Otopeni pe DN1, cu amabilitatea Primăriei Otopeni, unul lângă un canton de cale ferată și încă unul la intrarea pe alee), întreaga alee a fost curățată, acoperită cu folie și acoperită cu pietriș nou, bordurile au fost curățate și revopsite, monumentul conținând numele victimelor a fost curățat și recondiționat, o nouă cruce a fost montată în locul celei vechi și deteriorate, bolarzii ce străjuiesc monumentul au fost reparați iar lanțul de pe ei a fost înlocuit.

Din 2020, acestui efort i s-a alăturat și Asociația Iubim Aviația iar acest fapt a făcut cu atât mai mult posibil ca Memorialul să ajungă din nou la stadiul strălucitor pe care îl merită.

Una dintre lucrările de amploare de la Memorial a constat în confecționarea și montarea a două cutii, una pentru cei care doresc să aducă un omagiu celor pierduți atunci prin aprinderea de lumânări sau depunerea de flori și încă o cutie destinată găzduirii resturilor rămase din avion, singurele elemente palpabile care mai fac conexiunea cu tragicul eveniment și cu memoria celor pierduți.

Pe lângă efortul depus de voluntari și Asociația Iubim Aviația, un sprijin deosebit a venit din partea Prolight Construct, care au dovedit că faptele frumoase sunt la îndemâna oricui și nu costă mai nimc în comparație cu starea de împlinire sufletească pe care o aduc: prin bunăvoința lor, au învelit cele două cutii în materiale rezistente la intemperii și soare, le-au asamblat și le-au pregătit de montare.

De altfel, acestea au și fost montate la Memorial, astfel că doritorul își poate așterne privirea peste rămășițele avionului, poate închina un gând bun în memoria victimelor și poate aprinde o lumânare pentru a lumina calea celor 60 de suflete dispărute în ceea ce a fost atunci cea mai mare tragedie aviatică