Mai întâi a fost un tânăr inginer de Aviație. Apoi, după câteva luni petrecute la Autoritatea Aeronautică, s-a gândit să ajungă la ROMATSA, unde a fost responsabil de recrutarea celor meniți să vegheze asupra dirijării Spațiului Aerian. În prezent, chiar dacă domnul Licu ocupă un loc important în sporirea gradului de siguranță al managementului de trafic aerian, la nivel european, în cadrul EUROCONTROL, nu a uitat niciodată facultatea care l-a format: Universitatea Politehnică București, Ingineria Aerospațială. Aici, predă, în limba engleză, un curs de Siguranță în Aviație, în cadrul secției de Navigație Aeriană. El se implică cât poate de mult în dezvoltarea standardelor de învățământ și de pregătire al viitoarelor generații de #OameniAiAviației.
Am stat de vorbă cu domnul Antonio Licu pentru a afla mai multe despre munca dumnealui și parcursul său profesional, într-un nou interviu al seriei noastre care dezvăluie cele mai frumoase și inspiraționale povești din Aviație.
Ce v-a atras la Facultatea de Aeronave, la a urma studii în domeniul Aviației?
Fratele meu era student aici, cu 2 ani jumate mai mare. Era un tip foarte priceput care repara orice. El a urmat sectia de propulsie, de motoare iar eu cea de aparate de bord.
V-a fost un model în viața profesională?
Absolut. M-a ajutat un pic si renumele lui din facultate, fiindca era un student foarte bun. Era studentul prefertat al domnului prof. Virgil Stanciu.
Când ați absolvit? Cum era piața muncii pe atunci, pentru tinerii absolvenți?
În 1992 am absolvit. Pana la promotia noastra se mai repartizau… cand erai absolvent faceau rankingul si ziceau… primii din lista merg acolo, acolo, acolo. Cand am terminat noi, ne-au zis, “domnlor trebuie sa va gasiti de lucru singuri“, doar se întâmpla imediat după Revoluție. Ei si am inceput sa ne cautam de lucru. Am nimerit la Departamentul Aviaitiei Civile (mai tarziu a devenit Autoritatea Aeronautica Civila Romana – AACR). Acolo am dat peste un tip extraordinar, dl. Dan Andrei. Impreuna cu un alt coleg dintre ai mei, Razvan Bucuroiu, am intrat la dumnealui in birou si ne-a dat un manual ICAO. Ne-a spus: “cititi de aici si faceti un rezumat, nu faceti lucrare de doctorat. După, vă reîntoarceți și îmi spuneți despre ce e vorba’’. La câteva zile după, ne-am întors. Ne zice: “Ok, veniti luni la treaba?” Ne-am uitat uimiti si am zis amandoi “DA!” . Așa am început să lucrez în Aviație.
Am avut norocul sa intalnesc oameni extraordinari. Spre exemplu, el a fost ca al doilea tata pentru noi. Nu a fost nici director si nici sef. Am invatat o gramada de la el.
Cum ati ajuns la ROMATSA?
De la AACR, era cea mai de perspectivă tranzitie. Am stat ceva ani mai intai la Autoritate, si pana sa ajung la ROMATSA am recrutat destul de multi controlori.
Ce criterii erau atunci pentru selectia de controlori de trafic?
Examenul de intrare în profesie consta în matematica – trigonometrie, engleza si testul psihologic. Nu se dadea FEASTul, ca acum.
Cum ați ajuns mai apoi la EUROCONTROL?
Fiind implicat în diverse proiecte, am ajuns sa fiu remarcat. Devenisem reprezentantul ROMATSA sau al Romaniei in diverse foruri internaționale. Așa am ajuns, înainte de toate, să aspir să fiu printre cei mai buni, să urc scări din ce în ce mai înalte.
A fost un obiectiv setat…
Da, da. Prin 1999 am inceput sa aplic la job-uri la EUROCONTROL – am invatat ca pentru admiterea la facultate pe vremuri . M-au luat după a 3-a încercare.
Ce poziții ați ocupat aici, de-a lungul timpului?
Am început de jos: Expert, Senior Expert , apoi Program Manager si dupa accea Sef de Unitate. Fiecare pas a durat circa 4-5 ani. Acum detin functia de Sef al Unitatii de Siguranta in Managementul Traficului Aerian, din cadrul Eurocontrol.
Profitați de vacanța de vară pentru a face internship-uri, călătoriți cu Work and Travel. Încercați să lucrați și să fiți în preajma celor mai buni! Fiți respectuoși, dar nu modești: arătați că știți! Este mesajul lui Antonio Licu pentru noile generații de studenți.
La ce perspective vă mai gândiți?
Sincer… joburile de mai sus sunt „politice”… nu e exclus să aspiri la mai mult, dar sunt mai greu de obținut. Am ajuns in momentul in care pot sa fac orice proiect imi doresc, sunt in pozitia in care pot sa ma misc si imi place ce fac. Vizitez toate colturile Europei si ale planetei, cunosc multa lume, invat de oriunde merg. Si trebuia sa ai o atitutinde “humble” cand te duci pe undeva. Te duci in Albania, te duci in Grecia, te duci in SUA, Franta sau Australia trebuie sa te duci sa inveti dupa cum si ei vor invata de la tine.
Care este cea mai interesanta experienta de care ați avut parte, în toate aceste deplasari?
Am 1000 si una de povesti… ramai impresionat de prieteniile pe care le faci, de recunostiinta oamenilor. Am ajutat mai mult tarile din Estul si din foarte Estul Europei. La Yerevan in Armenia pun covorul rosu cand ajung (râde).
Sunteți o inspirație pentru studenții de la Facultatea de Inginerie Aerospațială. Totodată, ați pus bazele, alături de domnul Decan Octavian Thor Pleter, la secția Air Navigation…
A fost idea domnului Pleter, a zis ca singur nu poate sa o faca, așa că ne-am strans un grup, care am ajutat si ajutam cum putem la dezvoltarea ei. Au început să participe din ce în ce mai multi profesori din afara, sa ajute si sa aduca experienta operationala, pe langa cea academica a profesorilor din Romania.
Usor usor, Air Navigation și Air Navigation Convention devin ceva de prestigiu.
Ce recomandări aveți pentru tinerii studenți de la Facultatea de Aeronave?
Profitați de vacanța de vară pentru a face internship-uri, călătoriți cu Work and Travel. Încercați să lucrați și să fiți în preajma celor mai buni! Fiți respectuoși, dar nu modești: arătați că știți!
Încarc...
Se dadea si geometrie plana ,geometrie in spatiu , geografia Romaniei si a Europei